Psihoterapia analitica jung-iana

 

Jung porneşte de la o viziune asupra psihicului ca totalitate.

Terapia jungiană nu se adresează propriu-zis bolii, ci capacităţii psihicului de a conlucra pentru a impinge dezvoltarea conştiinţei înspre  procesul de maturizare şi individuare.

Psihoterapeutul analist nu rămâne pasiv ci îşi asumă frecvent un rol decisiv, interpretează visele într-o modalitate şi la un nivel diferit de psihanaliză. Interpretarea de tip regresiv, care introduce planul experienţelor trecute şi regresive ale subiectului, serveşte, din perspectiva analizei, la înţelegerea impasului actual, la sensul stagnărilor prezente.

Accentul este pus pe cercetarea a ceea ce este în suflet, nu doar pe îmbunătăţirea pur şi simplu a stării actuale.

          Şcoala analitică a dezvoltării  porneşte în abordarea pacientului şi terapiei de la urmatoarele aspecte principale:

  1. dezvoltarea este un proces de o viaţă: începe de dinainte de nasterea unei persoane si continua până la capătul vieţii;
  2. pentru producerea creşterii, indiferent că este vorba de pacient sau analist este necesar a lua act de evenimentele importante, de stadiile de dezvoltare, de experienţele din viaţa şi istoria personală;
  3. oamenii prin condiţia umană au experienţe fizice şi senzoriale care ţin de condiţionarea corporală, au nevoi emoţionale şi sociale care ţin de condiţionarea lor relaţional-socială şi trăiri ale lumii interioare în care apar personaje interioare, imagini şi fantezii. Aceste continuturi prezintă caracteristici ce pot fi reamintite, pot fi inovatoare, nefamiliare, dar semnificative pentru dezvoltare;

Prin acest gen de terapie, persoana devine capabila să facă faţă propriilor sale nevoi si dorinte,  să se înţeleagă pe sine mai bine, mai ales aspectele întunecate ale căror proiecţii le va putea recunoaşte mai uşor. Deasemenea se ajunge la interactiuni mai bune cu ceilalti.

Scopul general al psihoterapiei jung-iene este creşterea autonomiei, capacităţii de a relaţiona şi mai ales a autenticităţii.

 

Formele de expresie ale sinelui personal pot fi: emoţiile şi sentimentele capabile de a stabili o punte cu sufletul (anxietatea, singurătatea); visele; simptomele fizice (durerea de cap, senzaţia de ardere, teama de atac de cord); ritualuri şi simboluri, cultivarea unor componente repetitive prin care sufletul se conectează la viaţa subiectivă precum ritualurile de iniţiere, de trecere, de nuntă, de moarte, etc

Analiza este o situaţie în care pacientul poate aduce in prezent trairi, afecte încărcate puternic şi complexe. Insotit de psihoterapeut, pacientul se poate confrunta cu acestea şi poate găsi o soluţie care să fie cea mai adecvată pentru fiinţa sa ca întreg.

Analiza viselor, imaginaţia activă, semnificaţia simbolurilor conţinute în visele, fanteziile, imageria  pacientului provoaca transformarea interioara, si gasirea solutiilor pentru trairea in echilibru cu sine si cu ceilalti. Terapeutul il sustine si il acompaniaza pe pacient in cautarea sensului personal si in gasirea propiului drum de urmat.