Jocul la orice varsta: Comunicare. Relaxare. Competitie. Tinerete.

Unii inteleg ca a fi matur inseamna sa fii serios, sobru, iar glumele, umorul, jocul reprezinta pentru ei superficialitate si naivitate. Altii, foarte interesati de propria imagine, incep sa se controleze foarte mult, sa se autocenzureze. Ei nu mai pot fi relaxati, nu mai pot glumi si nici nu-i inteleg pe cei care obisnuiesc sa se joace chiar si la maturitate. Evident cei care gresesc sunt “seriosii”. Ei uita sa mai rada, au o viata gri, sunt stresati si taciturni. In timp ce “jucausii” sunt persoane bine dispuse, joviale, considera ca viata este si cu bune si cu rele si chiar dau dovada de istetime, pentru ca stiu sa depaseasca obstacolele cu zambetul pe buze.

Jocul inseamna pentru adulti orice activitate voluntara initiata in scopul deconectarii, distractiei. La copil, dimpotriva, jocul este principala activitate prin care cunoaste lumea, prin care isi dezvolta capacitatea de a intelege si a invata. Daca la adult a culege un buchet de flori de camp inseamna relaxare, la copil inseamna cunoastere: vede floarea, o atinge, o pipaie, o miroase si astfel acumuleaza cunostinte nu numai intelectuale, ci si afective. Daca parintele joaca tenis pentru a se relaxa, pentru copil acest joc inseamna dezvoltare fizica.

COPII SI ADOLESCENTI

 

Ce rol are jocul in fiecare etapa a dezvoltarii noastre? Raspunde psihologul Irina Cepreanu, membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Analitica. “In copilarie, jocul are un rol esential in dezvoltarea intelectuala a copilului. Prin intermediul jocului, copilul intra in contact cu tot ceea ce-l inconjoara reusind sa realizeze cunoasterea si intelegerea a ceea ce traieste. Jocul ii dezvolta astfel capacitatea de observare. Prin joc copilul creeaza foarte mult. Pune nume personajelor imaginate prin papusi sau alte jucarii, creeaza povesti. In ceea ce priveste dezvoltarea intelectuala, prin sarcinile si regulile jocului, copiii incep sa-si puna diferite probleme si sa le rezolve.” In plus, jocul ii ajuta pe psihologi sa diagnosticheze unele probleme psihice, traume ale copilului. In psihoterapie, jocul poate fi folosit pentru a ajuta copilul sa treaca de anumite blocaje, traume, avand astfel o valoare terapeutica.

Mai departe, continua psihologul Irina Cepreanu, adolescentii incep sa aiba nevoi si preocupari diferite de copii. “Este vorba de nevoia de a avea prieteni, nevoia de a apartine unui grup, nevoia de a fi apreciat si de a-i fi recunoscute calitatile. Astfel ca jocul are un rol important si in dezvoltarea inteligentei sociale a tanarului, prin faptul ca el este pus in relatie cu alti adolescenti. In timpul jocurilor specifice adolescentilor apar diferite emotii pe care ei invata sa le gestioneze: competitivitate, dorinta de a fi primul, invidie, nevoia de a fi membru al unei echipe, de a impartasi cu ceilalti preocupari comune prin joc.”

Este important ca parintii sa ia in seama preferintele adolescentului pentru anumite jocuri, pentru ca acestea definesc personalitatea lui si ele pot orienta mai tarziu tanarul catre un domeniu sau altul de activitate.

PARINTI SI BUNICI

Pentru adult este important jocul, deoarece il ajuta sa se relaxeze si sa se detaseze de problemele curente, sa-si revina dupa perioadele de stres. Prin activitatile ludice, prin umor se poate comunica fara bariere, adultii reusind sa se imprieteneasca sau chiar sa rezolve anumite conflicte.

 

“Jocul mentine treaza latura de copil, de creativitate, ii ajuta sa fie mai flexibili si sa renunte la rigiditatea creata de o atitudine asa-zis matura, in care nu se glumeste, nu se joaca nimeni pentru ca e posibil sa pari neserios sau imatur”, este de parere Irina Cepreanu.

La varsta a treia, jocul este important pentru ca el creeaza o nota de optimism, inlatura tristetea si depresia. Aceste lucruri se pot realiza cel mai bine prin jocul cu nepoteii. Bunicii au rolul de a-i invata si de a-i proteja pe micuti, regasindu-si rostul la aceasta varsta inaintata la care multi nu-si mai doresc sa mai traiasca.

 

TIMIDITATE, TEAMA, PESIMISM

Persoanele care au uitat sa se mai joace sunt caracterizate de psihologul Irina Cepreanu in functie de trasaturile lor de personalitate. Unii nu se distreaza impreuna cu ceilalti din timiditate sau din teama de a incerca ceva neconventional. Altii din dorinta de a afisa mereu o atitudine serioasa, matura, responsabila sau din teama de a fi ei insisi sau pentru ca sunt lipsiti de originalitate. Mai grav este in cazul persoanelor pesimiste sau depresive, care si-au pierdut sensul in viata, deoarece considera jocul ceva care nu poate ajuta la nimic.

  1. FAMILIE. Prin intermediul jocului, impreuna cu copiii, parintii pot educa, pot pune limite sau pot explica reguli fara a fi amenintatori si nici duri sau intransigenti. Astfel se creeaza punti de comunicare si afectivitate intre parinti si copii. Foarte important este ca prin joc se dezvolta latura afectiva a familiei: copiii sunt iubiti si invata la randul lor sa iubeasca. Atunci cand parintii nu au timp, bunicii sunt cei mai buni inlocuitori ai parintilor, copiii avand permanent nevoie de relationare cu cei apropiati. Pe de alta parte, bunicii pot ajuta copilul sa se dezvolte atunci cand parintii au o atitudine prea rigida, severa. In astfel de cazuri, copiii se refugiaza in jocul cu bunicii.
  2. IN CUPLU. Datorita jocului, in cuplu se poate inlatura tensiunea si mentine o relatie trainica. Cei doi pot sa-si comunice in gluma sau in joc sau prin povestioare haioase anumite probleme mai serioase, pe care altfel nu ar avea curaj sa le transmita celuilalt. Tot jocul poate face hazlii anumite sarcini din gospodarie care sunt monotone si neplacute.
  3. INTELIGENTA. Studiile arata ca delfinii se joaca 60% din timp. Cum aceste mamifere marine sunt cele mai inteligente necuvantatoare, cercetatorii pun acest lucru pe seama capacitatii lor de a se juca. Ce-ar fi sa invatam si noi de la delfini sa ne jucam pentru a ne dezvolta inteligenta?
  4. LA SERVICIU. In companii se pune foarte mult accent pe eficienta, termene de predare, program prelungit, astfel incat stresul, oboseala si nervozitatea sunt destul de crescute. Realizand acest lucru, in tot mai multe societati se practica asa-numitele metode de team-building. Jocurile in team-building reusesc sa detensioneze, sa inveseleasca, sa sparga barierele comunicarii.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.